Cum vă spuneam, weekend-ul trecut, am avut parte de doua anotimpuri pe munte, în mai puțin de 48 de ore.

Era deja trecut de miezul nopții, eu abia ce reușisem să pregătesc bagajul cu câteva sandwich-uri pentru a doua zi. Eram terminat. Dar o oboseală de-aia pe care ți-o dorești în fiecare zi. Cu câteva ore înainte înotam în zăpadă până la glezne și făceam cristiane pe coborârea de la stația meteo Vlădeasa. Fusese o zi pe sufletul meu, iar acum stăteam să rememorez peisajele și locurile străbătute și eram cu adrenalina până în gât. Motiv care mă împiedica să dorm.

Apus pe Vlădeasa.

În creierașul meu se ducea o luptă crâncenă între sentimente și rațiune. Sentimentele puternice de mulțumire și împlinire mă țineau treaz, in timp ce rațiunea urla către unicul meu neuron: “Băi Manule te trezești la 6 jumate, culcă-te odată!” Pe lângă asta, picioarele intens utilizate timp de vreo 7 ore pe 27 de Km de drumeție, dădeau semne de oboseală. Simțeam cum tot sângele îmi pulsa încă în glezne și încheieturi, așa că a fost musai să le pun două perne decorative sub, și să dorm cu “picioarele pe gard”. 😁

Dimineața a venit repede, cu toate acestea, mă simțeam odihnit. E ceva în aerul de munte care îți dă supraputeri. Mă îmbrac iute, iau rucsacul și o țâșnesc pe ușa. Trebuia să ajung în capătul celălalt al Clujului în 20 de minute. Cu puțin noroc, nu intarziu mult, ne mai luam 2-3 banane de la magazin și pornim spre Rîmetea. Lăsăm Clujul într-o ceață deasă, iar nouă ni se deschidea o nouă zi de duminică minunată. Eram cel mai fericit! Nici nu parcăm bine, că muntele ne dă din nou o imagine din măreția lui. Pe de altă parte, simțeam miros de kurtos kolacs proaspăt și asta ne-a cam tăiat avântul de poze. Nimeni nu-i rezistă kurtos-ului! 😁

Centrul Rîmetea, la poalele Pietrei Secuiului.

Pornim în drumeție, ne hotărâm pe un traseu aproximativ și o luăm la deal. Vreo 5 minute. Până ne pălește soarele și ne dăm seama că iarna nu-i ca toamna. 😂

Citește și:  Două anotimpuri într-un weekend de drumeție. (I)

Începem să ne bucurăm de peisaj și de caldura dogoritoare a începutului de noiembrie, de frunzele ruginii și de copaci.

Toamnă blândă spre Culmea Ardascheia.

Asta până ne hotărâm să o luăm pe o scurtătură, drept spre culme, prin “pădurea interzisă”. 💪 A fost un pic de challange să urci de-a dreptul în patru labe, prin desișul pădurii și și să treci de câțiva arbuști țepoși care doreau să ne îmbrățișeze. Cu câteva incidente minore am trecut și de ei, ieșind, în ce părea a fi o potecă de maraton, marcată cu “punct portocaliu” 😁

“Pădurea interzisă” spre Ardacheia.

Facem și o pauză binemeritată pe niște bușteni, luăm prânzul, dezbatem “verzi și uscate” și pornim spre vârf. Ieșim curând într-un luminiș de unde, surpriză, se lansau parapantiști. Dăm binețe, luăm o gură de apă, pozăm în vale satul de la poalele muntelui și continuăm.

Locul de lansare pentru parapantiști, culmea Ardascheia.

Pe vârf, un grup măricel de drumeti, ne roagă să le facem poza de grup pentru ieșirea lor cu Active Weekends și o cățelușa prietenoasă din sat, care devine pentru câteva minute, (și) invitata noastră la masă și la selfie-uri. 😂

Selfie cu gagica.

Împart cu ea un sandwich, și îmi dă câteva priviri blajine, de îmi venea să o iau acasă.

Prietenul la mâncare se cunoaște.

Poate “m-am aprins” eu prea repede (cum fac eu de obicei) căci la vreo 40 de minute de coborâre, dispare, lăsându-mă cu inima frântă. 🙄

Citește și: Pe munte nu trebuie să ai așteptări. Ca și cu femeile.

Vezi: Abordează muntele ca și pe femei. Ghid pentru munțomani neexperimentați. 

Încet-ncet dă semne de înserare, mai tragem câteva cadre de apus și grăbim pasul spre mașini. Aici, surpriză, cățelușa ne astepta, indicând în direcția kurtos-ului. 😁 Cățeaua! 😂

Apus superb pe coborâre de pe Ardașcheia.

Nenea ne dă un kurtos de milă, văzându-ne flămânzi și știind că toate magazinele și restaurantele din sat sunt închise. Am împărțit frățește kurtos-ul la 5 guri, unii fiind mai norocoși, au prins și un pic de celuloză :D, și am pornit spre Cluj, încărcați de voie bună și cu un zâmbet ștrengăresc în colțul gurii. 😋

Apus peste Piatra secuiului și Colții Trascăului.

A fost un weekend tare reușit și mai vreau! Ceva îmi spune că vor mai fi. Nu-mi rămâne decât să mulțumesc Domnului că sunt printre (puținii) norocoși. 😊

Prietena noastră de drumeție.

Ah, și ca să fie festinul cel mai cel, de pe Ardașcheia s-au văzut chiar și Făgărașii.

Vedere de pe Ardașcheia. In plan îndepărtat, Făgărașii.